miercuri, 12 mai 2010

Bantuita.


Ne-am tradat regatul si am ajuns nemuritori.
In lumi de gheatza si umbra.
Ne-am lovit violent buzele de buzele cerului si am ramas cu cenusa norilor pe buzele noastre.
Nemarginirea ne-a marginit pe strazi de ipsos.
..si condamnati suntem sa orbecaim in vieti straine
Cand vietile ni le-am abandonat in caldura de iarna.
Simti frigul.
..In unghii neingrijite si dinti.
In ochi pastrezi pacatul.
si pacatul te coboara in subsoluri jegoase.
Ah! Ce bine era cand dansai cu viata pe buzele rosii..
Valsul incepatorului sfarsit ramane desi atunci promitea multe.
Eu imi tradez nemurirea si iau un loc in mine..
astept ultimul tren care ma va duce in gara in care sunt indispensabila.
cuiva.
Atunci o sa incep sa traiesc.
Viata mea si a lui.
Nu te incapatana sa nu cobori.
Sunt multe trepte cand cobori in sus ce-i drept..
..dar
libertatea merita efortul.

-doar soarele are dreptul sa aiba pete-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu