luni, 17 mai 2010

V.


Sa alergam cat mai departe de parcurile noastre,
cat mai departe de orasele noastre,
de oamenii care in mod inevitabil ne inconjoara zi de zi...
sa alergam cat mai departe..
Cat mai departe sa fim de teatrele la care niciodata nu am mers doi,
de concertele la care am mers separat,
de barurile in care am mers cu altii...
..Cat mai departe sa fim de vietile noastre de sticla mata
...si de vietile lor ...
Departarea e tot ce ramane...
Departe sa fim de cartile pe care le citim singuri intre patru pereti orbi,
de terenurile pe care ne jucam existenta in picioare,
de sunetele care se aud spart si fortat tarziu in noapte.
Departe de tigari in scrumiere diferite
si de voci cunoscute si infinit straine ce ne irita nestingherite auzul..
departe de obsesiile mele si preocuparile tale sa fim...
cat mai departe de mine..
cat mai departe de tine..
apoape
respiram unul langa celalalt

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu