Doar o gara. Si un tren ce vine de nu stiu unde,si care se opreste nicaieri...
O tigara pe peron in ger.in ceata.intre degete vineti.
Aglomeratie si piatra cubica.urata.inghetata si ea.Fluierul si pleaca....
...mai departe....unde asteapta altcineva,pe oricine.Oricine pentru mine caci mi-e indiferent,dar totul pentru el sau pentru ea...
si-s trupuri care se topesc intr-o imbratisare ,in mijlocul multimii grabite,plina de stres,suprasaturata de cotidian. Peretii inalti si reci privesc. Un zambet se inalta spre cer,afara. O multumire ce precede ruga.
Un sarut ,grabit...pierdut in pasii ce si-au impregnat mirosul in asfaltul tocit,ud pe alocuri..pasii nostrii calca urma altor pasi straini.si nu ne induioseaza tristetea lor,noi alergam acum sa prindem absolutul din noi.ermetic sa-l inchidem in clipa trecuta si urmatoare.
Fericirea exista si intr-o gara,a nimanui si a tuturor. Fericire respiram simultan.o soarbem lacom din fumul tigarii tocmai aprinse si scuipam pe departarea care acum nu exista dar care o sa revina intr-un sfert de ceas.
Secundele ne lasa sa ne traim mai mult de o jumatate de existentza in 2. Pur. Inimaginabil de profund si de curat.
- Daca scrii despre fericirea nascuta de absenta,trebuie sa fie ceva mai mult. Si cum e ceva mai mult,vreau sa fie REALITATE. Curand. Picura secunde-
.
