Acasa.

Ai aceeasi aroma ca si atunci cand nu te cunosteam.
Pe buze ti se picura roua in fiecare dimineata,soaptele...
parc-ai fi iarba noua.
Si raze de soare,prospetime fara nevoi speciale.
Cercul mi-l stiai inainte de a-ti sti eu rostul.
Defectele toate sunt un ghem de ata ce ma duce spre ceva-
Inot spre tine cand ma tii de mana,sa-ti ajung la mal
si sa ma ridic -ca o floare spre soare- la asteptarile tale.
Ma ghemuiesc langa tine cand ne ploua dar niciodata nu gemem de frica ori durere..
Ni se asterne alt covor..in curand.
O sa ne murdarim la toamna cu alt aer
..chiar daca respiram sub aceeasi patura,la fel de cald nu ne e niciodata.
cerul ni-l desenam altfel in fiecare noapte dar..
totusi..dependenta e bizara. si ma intriga.
Ai aceeasi aroma si cand stai intre patru pereti albi,cu o carte trantita in fata si cu ochii atintiti spre geam.
Imi placi si nostalgic. Iti imaginezi rasete iar eu imi imaginez alte stele.
Ma strang si ma arunc in alta lume. Tot ce imi cade la picioare este doar rochia.
Fara corpuri straine e mai frig dar cu tine langa,o lume noua..e acasa.