Nu poate fi totul perfect.

Imi place singuratatea deplina. Imi place sa fiu cu cineva si sa nu fiu. Imi place sa ma ascult,sa ma cert,sa ma condamn si-apoi sa m-arunc. Imi place sa cred ca am lucruri mari de facut si ca totul o sa vina cand voi fi pregatita. Imi place asteptarea,dar cel mai mult imi place sa nu astept si sa se intample. Imi place sa nu iau lucrurile cum se arata ci cum sunt cu adevarat,dincolo de ele. Si-mi place sa te gasesc dimineata in cearceaf dar tu sa ma cauti ostenit. Imi place sa cred ca m-am nascut pentru tine iar tu sa-ncercti necontenit sa-mi demonstrezi asta. Cu formule ori cu mangaieri,rascruce-mi consanta in cer cu sori. Imi place sa fiu libera,dar controlata din exterior cu subtilitate,caci altfel ti-ar fi teama de mine.

Nu poate fi totul perfect. Fiecare are probleme de rezolvat cu sine.

Fluiditate

Traiesc intr-o incertitudine certa si continua. Ma tem de mine si pentru mine si ma adancesc ori ma furisez printre minusuri. Redescopar obiceiuri si sunete vechi. Se apropie toamna si incep sa misun,sa ies afara din mine ca sa ma impiedic de posibilitati ori pentru a ma lovi cu capul de frunze ruginite. Visele tot mari mi-au ramas,doar parul trebuie sa mai creasca. Si radacinile-mi trebuiesc ancorate bine in maine si-n poimaine sa jongleze cu ramurile de ieri,. Linia de start o trag mai aproape. Astept doar semnalul. Si asta-i cea mai mare tampenie pe care o pot face.

Fragment

Stiu,ma ridicasesi pe un piedestal. Ma vedeai blajina,nevinovata,cea mai frumoasa dintre toate lucrurile minunate care-ti incantau viata ori tu asta credeai . Eram cea care radia de la kilometrii departare intr-o mare de oameni numai pentru tine. Cea care-ti aducea misterul si delirul in viata-ti monotona. Apa din pahar intr-o zi arida. Acum sunt scrum ori o sa devin. Dar a trebuit sa-mi cunosti dualitatea. Ai fost spontaneitate si necunoscut. Dorinta-mi pentru A TRAI s-a nascut si s-a sfarsit cu tine.oricat de putine clipe as fii petrecut cu tine,imi erau suficiente pentru a putea rezista chiar si o saptamana fara a te vedea. Ramaneai un concept pentru mine,nu un om. Tu niciodata nu ai fost un om. Aveai ceva ce ma fascina si-mi lua rasuflarea. Nu am incercat niciodata sa stiu ce. Nu vroiam sa-mi tai singura aripile,vroiam sa ma regasesc si sa traiesc prin ideile

tale si-ai tai nori

Ma agat de-un fir din tine si alunec de-a lungul lui. cu mainile reci si cu fluturi pe sira spinarii tot incerc s-ajung sub tine. de-acolo stiu ca voi pleca fara sa ma uit inapoi dar cu o durere violenta de suflet. simt doar pentru prezent si vad doar pentru acum.deciziile le voi lua pentru atunci,total aiurea si perpendicular pe ultima noapte. farame din iubirea nebuna ce ti-o port,trebuie sa ramana. nu vreau sa o consum pe toata pentru a nu muri mai incolo de foame. tot ce am trait a fost nebunie curata dar minunata in raurile in care a curs,in stelele in care s-a ascuns si s-a indoit luand forma trupurilor noastre. nu ne vom plange caci sunt din ce in ce mai sigura ca ne vom da,cand vom fi pregatiti. dar mi-e teama ca nu stiu pretul ori n-as vrea ca si de data aceea sa-mi ratez imbarcarea la trupul tau. fara tine e cumva.nu ce-ar trebui sa fie.

Tie.

Nu te fura. Din tine am nascocit multe..lame de fier,idei,fluturi,spini.
Am strans mult noroi la porti pana am invatat sa sap santuri. sariturile nu anuleaza inevitabilul , doar il amana.
Nu te fura. am maini de gheata si intre degete prind tigari,creioane,pensule ori frunze.In mine,al meu,esti divizat in multi,sertare neprafuite te incatuseaza.
Nu am chei,doar bunavointa in stropi mici.
Cu prima ploaie puternica, pleci.
caci totul va fi irosit.
Nu ne fura.De sentimentele-ti raspunzi in fata ta.