cand ai facut sa se-ndoaie..

Cand ai facut sa se-ndoaie
toate miscarile si toate clipele
ce s-au scurs fara
pasii tai tropaind
pe podeaua mintii mele...
...am stiut sa dansez ametitor
in ochiul tau,
in rochita mea neagra cu dantele
pe care acum nu o imbrac
caci nu o am
dar am simtit-o cum
imi dezvelea trupul
in zambetul timid ce
s-a indoit in coltul buzelor tale,
pentru a-mi regla ritmul
inimii deznadejduite.
...am stiut sa pun la pastrare
in sertarul meu preferat
de 1/1m,cu flori marunte si viu colorate,
samburii ce se decojeau in lovirea
constanta,de peretele
primelor secunde traite ca un an intreg
in cel dintai sarut al buzelor noastre
pentru a ma rasfata cu ele,
atunci cand tacerea ce
adeseori ma distruge,
imi infige adanc radacinile
in pamantul miscator al uitarii,
candva al aducerii aminte.

Cand ai facut sa se-ndoaie
toate miscarile si toate clipele
ce s-au scurs fara pasii tai
tropaind pe podeaua mintii mele...
...am stiut ca zgomotul din interiorul tau..
m-a indragostit.

Dreptul la Punct

Tapinarii - Procust
Asculta mai multe audio diverse ">

Dreptul la Punct.
Dreptul de a pune punct ori dreptul de a-i pune pe altii la punct.
Punct dar e pentru tine.
Un ultim fum de aducere aminte si de certitudine.
Un ultim iz de dorinta.
”Fa-ma si desfa-ma in mii de bucatele..”

Tacerea acum ma bantuie.si-atunci..

Nostalgie si o mare doza de orgoliu.
shht...as vrea sa-ti prind mainile la spate.sa te strang.
sa te doara.
tot corpul.sufletul..
Sa simti pe piele ta ca nu poti trai fara mine.
Sa simt cum simti asta.
Sa-ti placa durerea.
Inca o minciuna. Ma mint ca nu ma minti.
Sa treaca...
Sa revina..
Sa stagneze..
mintea ta si mana ta si gandurile tale..
si ochii tai si vocea-ti groasa si toate saruturile.
..toate sa le iau.la mine sa ramana acum si mereu.
sa joc pe ele,sa le inalt dincolo de nori,sa le invelesc cu mine
si cu mine sa le ingrop
in tacere.
si adevar.
fara minciuni.
caci eu am invatzat sa nu ma mai mint.
fiecare atingere din trecut
simt cum imi sapa epiderma.
respiratia,mintea,oasele si carnea
brutal de duios si infiorator de trecut.
trebuie sa-ti simt degetele apasand tastatura.
trebuie sa-ti simt ochii devorand poze..
sa-ti vad dintii cu ramasite de carne printre ei
caci odata m-ai sfasiat.
si ma renasti.mii de farame de plumb..
si cad din nou..in fluturi
si iarasi ma inveti sa traiesc la inaltime.cu aripi
caci linistea este infioratoare...
iar tacerea ingheatza minti.cuvinte si ganduri.
Fa-mi trupul sa-ti simta soaptele
..si sa danseze cu visele pe care
vrei sa mi le indeplinesti atunci cand rasare soarele...
caci eu pentru tine voi fi intotdeauna dar niciodata!

Blazzee

Deci mi-e un dor de tine de mor. A trebuit sa pleci si tu..

Tristete

Pe pamantul ud mainile-ti lasi
sa cada.
Mizeria ti se prelinge serpuitor
in abisul sufletului tau..
Gol,un nimic sa ramai.
Imi pare ca
tremuri prematur!

Numai noi

Ti se decojeste ceara de pe suflet.
Cateva secunde si nu te vei mai putea ascunde.
..Nici de ea,nici de tine,nici de ochi straini
care pe la toate colturile viclean te asteapta,
cu o brutala sete nepotolita.
Setea de a-ti gusta din suflet.
Setea de a-si murdari buzele gandurilor cu un strop
din veninul dulce si inmiresmat al sentimentelor
ce-ti sapa cel mai ascuns colt al sufletului tau
deghizat in piatra.
Ai atatea masti pe care le porti pentru a te feri
de tine..
atatea zambete perfide pe care le materializezi din dorinta
de a te pastra intact in fata strainilor care
la adulmecarea oricarei slabiciuni ,
te-ar lovi frenetic ..te-ar imobiliza.. te-ar transa
in vazul ei,
caci ochii ei ,de prea multe ori au plans in fata ochilor tai
ce n-au purtat nici macar iluzia ploaii de parere de rau.
Nenorocitii astia care te vaneaza mereu si niciodata,
binele ei i-l vor..Iar tu,tu te porti ca un om de fier,
sa-i faci pe ei sa capituleze si pe ea sa tipe ascutit,
interminabil,aparent..de durere..
Sa-i reamintesti cu fiecare clipa care trece ca
pamantul i se surpa sub picioarele mici si tari si ca pe tine
pe tine nu te intereseaza NIMIC.
Nimicul pe care ea l-a parasit si nimicul peste care tu esti rege...
Dar e jar. Iar caldura topeste...
..ti se topeste invelisul caci om altfel te vrei si vei reusi.
si-atunci,toate lucrurile frumoase care zac in tine,EA le va primi
...cu bratele in toate universurile deschise.
Iar noptile albe,toate compromisurile si rupturile care atunci
nu au meritat,DOI va vor pune fata in fata pentru ca
o fiinta TREBUIE sa deveniti.

Pentru restul vietii...

Iti simti degetele inghetate,aproape imobile.
Cafeaua odata ajunsa pe buzele-ti,parca ingheata si ti se rostogoleste pe gat brutal,aproape ireal de materiala ,fara sa-ti provoace chiar si cea mai mica placere.
Sorbi lacom dintr-o tigara,incercand sa-ti amintesti vre-o semnificatie. Oricare.
Poate actiunea petrecuta atunci si care totusi ai vrea sa se repete intr-un alt decor ,intr-o singuratate deplina,bizara dar atat de obisnuita.
Mecanic inghiti ganduri,cuvinte sterpe insiri pe trotuarele murdare ,tocite de urmele pasilor cel mai adesea straini.
Haos total intr-un colt de simtire. Confuzie amestecata cu delir si atat. Atat?! Atat. Stupid de real. Stupid! Stupid! Stupid!
Infofolit ca pentru cea mai cruda iarna,copt in caldura vesmintelor,te simti gol. Infiorator de GOL. Infiorator de rece. Dintii iti scrasnesc de caldura si de frigul ce-ti ajunge pana in maduva oaselor. Straniu.
Te rostogolesti pe podea incercand sa uiti si sa-ti reamintesti ceva. Orice. Oricat de banal ar fi ceva-ul acela,tanjesti. Ragi ca un animal salbatic in singuratatea junglei ,jungla orasului in care iti consumi existenta te infioara,te distruge psihic si nu mai esti TU. Ramai doar o fiinta extrem de frustrata in constiinta colectiva si NIMIC in mintea ta caci tot ce nu ai putut fi te ingenuncheaza in fata inexistentei.
Iti ridici ochii cu mare greutate caci pleoapele si intreg trupul par sa nu te mai asculte si te uiti pierdut,la paharul ce inca mai pastreaza o picatura de alcool de noaptea trecuta,domnind pe masa ca un rege perfid ce-si priveste cu un suras de femeie vicleana intreg regatul ,gandindu-se cum sa distruga tot . Cat mai repede dar cat mai nelipsit de suferinta.
Ii simti deja gustul cum se prelinge in tine. Ud. Viclean.Dar de a dulceata parca ireala in lumea asta degradata de care incerci sa te rupi. Chiar cu pretul propriei vieti.
Dar e prea putin.Prea mult alcool ti-ar trebui pentru a deveni spectator la drama asta colectiva ,iar TIMP,nu ai..PUTERE,nu gasesti..Cheful de a trai ti s-a topit in lehamite . O scarba cumplita te sufoca. scarba de ei,de neputinta ta ,de inutilitatea aparenta a existentei. Dar totusi traiesti.Totusi inca mai crezi ca viata e frumoasa ,sublima..si inca mai cauti ,inca mai tanjesti dupa absolutul din VOI.
VOI care nu mai sunteti pe aceeasi linie alba ,pe aceeasi margine de sticla a unui simplu pahar,in acelasi stropde alcool sau fericire care ATUNCI ,te facea sa crezi in ZBOR..Caci la picioarele ei ti-ai pus odata toate planurile,toate parfumurile,toate zambetele.Tot te-ai azvarlit la picioarele ei pentru ca azi sa devi NEANT.
Ii simti degetele inghetate .. Pulsul nu i-o mai ia razna..parca ai sta langa o moarta si parca mormantul ei ti l-ai dori "acasa",pentru ca NU POTI UITA ca traiai. ATUNCI. Spontan,mult,dureros de bine si de perfect.
De-ar fi sa poti sa mesteci cioburi! Cioburile paharului tocmai spart cu o furie nepamanteana..cioburile fiintei intregi faramitata acum de bestialitatea si angoasa prezentului ce-ti puttrezeste interiorul,amarnic ai regreta ,caci clipa asta e tot ce ti-a mai ramas si pacat ar fi sa nu incerci sa-ti amintesti ceea ce te-a facut sa zambesti sincer si delicios de perfid,candva.
Retraieste atingerea scurta,fara de minte ..a trupurilor voastre avide de placerile carnii ,atingerea blanda si proaspata a ochilor vostri brazdati de lacrimi perfecte,de iubire singulara. Atingerea ca de jar a buricelor degetelor voastre ,cu o fraciune de secunda inainte imbracate in gheata,caci o retraire a singuratatii in doi te poate face sa devi omul pe care ea si-l doreste ,pe care ea il viseaza noapte de noapte,zi de zi caci tu inca nu ai parasit-o,lasand-o prada singura nevrozei ..inca nu ai lasat-o singura intr-un razboi pe care sa nu si-l poata imagina vreodata castigat . Razboiul ei cu tine dar mai presus de toate DOAR razboiul ei . Caci eul ei trecut cu eul ei viitor se lupta . Nu capituleaza,caci intr-un final VA INVINGE,se va schimba si toata lumea la picioare i se va arunca.
Lipsa dragostei doare,dorul distruge..dar TU ,din cenusa o vei ridica ,IUBIND-O,primind-o in bratele tale in prima noapte ce va deschide restul vietii caci NICIODATA NU MA VEI UITA.

oct

O bucata de fericire brusca.necioplita..se izbeste de trotuarul verde,murdar,ud.
Se prinde de talpa pantofului meu. Se vrea strivita cu urmatorul pas. Dar de unde vine ? de ce tocmai aici,in pasul asta si nu in pasul urmator? banal ar fi fost si viitorul..de ce stangul?
Ametita,plapanda,se prinde de epiderma.
Urca.Pe genunchi.pe solduri.pe sani,pe gat,in cap.. Intra. Si stau sa ma intreb ..oare nu pornise tocmai de aici ? de la nenorocitul asta de creier imbibat in alcool de vara care tocmai a trecut ?
Farama asta de fericire care ma buimaceste total,se prinsa de talpa mea in autogara,dormi in autocar desi nu se vroia dusa departe si se vazu in orasul meu,pe trotuarul meu,parasita de trotuarele noastre si are impresia cum ca as fi adoptat-o. Dar nu o vreau. Nici nu stiu daca e fericire de Bucuresti. Nici nu as vrea sa fie. Urasc. Ploaie. Metrou. Sarut. El si alt trotuar si alte blocuri si alti oameni care alearga zgribuliti spre alte guri sau alte camera care le dau impresia ca sunt in siguranta si poate iubiti.. si poate spre alte locuri unde nu fulgera si nu exista batranete si nu exista nefericire sau orfani. Paradis. Lapte si miere.Si fete plapade,frumoase,flori si fluturi..stele care sclipesc doar cand vor ochii inlacrimati si gari curate,lipsite de cersetori...Trenuri care nu despart,care doar apropie si lasa indragostitilor suficient timp sa se sarute in apus..
Pavilioane parasite ale caror pereti gem ca li se desprinde tencuiala..pavilioane care ascund soapte si imbratisari patimase. Si la dracu cu toate lucrurrile astea parca desprinse din povesti .
O doza de bere. Orice fel de bere,si nu pachet de tigari si singura stau pe banca in parc. un caiet in fata. un creion si am fericirea mea. Si nu se prind stropi de mine si nu ma doare nici capul ,nici spatele,nici talpa piciorului care poate strivi orice bucata de fericire neidentificata. Brusca. Brusca. Brusca.
Si unde naiba e zambetul ? de de o jumatate de ora il caut,caci chipurile sunt fericita. Pai daca sunt asa fericita,tre sa zambesc,si sa-mi simt zambetul ala tamp pe fata. Dar nu e . NU E! si-atunci ?
Trotuar ud,murdar,verde,balta,seara si un bec,si perechi de indragostiti se plimba . Nu sunt invidioasa. dar stiu .. Nu sunt fericita.
MI-E DOR de R. Poate sa- mi fie dor de un om cum la fel de bine poate sa-mi fie dor de o aroma de guma de mestecat sau de un miros de vopsea. Fara nicio diferentza de intensitate.
Superficiala.Blazata.Nervoasa. Stupida.
E la fel de Octombrie azi, cum la fel de octombrie o sa fie si maine si nu-mi pasa de timp. un EL care ma obsedeaza.in continuare...