Nu pot asa. In toata singuratatea in care ma izolez ma izbesc la fiecare respiratie de tine. Incerc sa-mi raman fidela dar te strig de cateva nopti si-mi pare ca oricat de tare as tipa,nicicum nu-mi ajunge glasul la tine.
Nu de putine ori am crezut ca noi vobim fara cuvinte,ca mainile noastre oricat de departe ar fi una de alta se ating,se mangaie,se saruta. Am crezut ca ma cerni sub epiderma.constant.ca te umplii de mine. m-am inselat,spun eu,cu dorintza de a nu fi totusi o certitudine. Singura certitudine pe care o am acum,e ca am reusit inconstienta sa pierd absolutul din noi. din prostie,din joaca..nu conteaza modalitatea. simt ca tot ceea ce spun nu e suficient,nici nu e de altfel,sunt cuvinte care foarte simplu,te pot lasa rece sau iti pot intra in carne,sa-ti sape adanc,sa simti ce simt si eu acum,ca nu pot respira fara tine,ca tot ce e in exteriorul meu,in afara de tine,e o non viata.si nu-mi place pasivitatea si lasitatea mea.
Mi-e frica sa nu ma scoti din tine.

Mi-ai mai trecut si tu prin minte , si asta seara chiar am fost trist . Cu toate acestea , voi reusi eu sa ies la suprafata si fara ajutorul unui suflet pereche . Ai grija si nu uita de tine.

posibil,nostalgie..

Tot ce a curs din mine au fost minciuni. Dar doar in clipele cu tine am incalcat voit,porunca.

Acesta este golul din care trebuie sa nasc caci in plinatate m-ai ucis.
Mainile tale transpirate pe sufletu-mi,cauta sa ma instige la pacat
in exteriorul trupului.
Aceasta este lumea in care sunt obligata sa ma vindec ori sa ma usuc din lipsa dragostei pentru tine.
Mainile tale bolnave pe gura-mi,inabusesc sunete ascutite si ma-nvata sa plang in mine de ciuda.
Sa nu-ti doresti niciodata uitare.
Aceasta-mi este viata de acum inainte. Fara nicio emotie,atat de sintetica incat ti-e scarba.
Sa nu-mi doresti niciodata sa-mi aduc aminte. Caci nu o sa ma insel.
Farame din mine iti zac si acum sub unghii.
Acesta esti tu,barbatul care m-a invatat sa-mi fiu amanta.

Ps: Si tot despre tine pot scrie..

Nenascutului

Doar astazi vreau sa te intep cu varful acului in spatele globului ocular.
Salivasem ieri de pofta ..5 minute la tigara. Uitasem ca trebuie sa-ti despachetezi rucsacul si sa pleci printre liniile de tren. Ai zis ca trebuie doar sa-ti mai lasi epiderma in fata Ochiului Cel Mare si vii. Dar nu ai aparut deloc.Nici azi. Nici intr-o viata.A altora. A celor care au timp de asteptat.
In joaca ne legam pe rand cu sireturi la ochi sa ne gasim sufletele. Si astfel,nu trecea niciun vultur pe cer in amiaza`mare si noi sa nu radem.
De-atunci si pana atunci ne-am dezbracat de tot ,atatea dez-obiceiuri ne dez-obosesc . Trupuri dez-osate ne-am trimis in felicitari la renasteri perpetue
si parca toate pasarile rad stramb cu ochii lor de seara.
Trecusem august trecut prin viata curbata si dez-axata a Ochiului Cel Mare sa-ntreb de tine..
si..ce altceva sa aud?doar bolile vechi..si la dez-alcoolizare tot mai mergi de zeci de anotimpuri. Era o vreme urata ,imi impun sa-mi amintesc.Din clipa in clipa cerul statea sa se "dez-innegreasca" daca-mi permiti sa spun asa.
Si toti instigatorii ma intrebau de sentimente.
Am tacut. Observata-mi ca nu mai sunt siguri pe vederea lor. Si vai ,atunci au nascut primul sentimet. Simteam mila.
Marinimia Ochiului Tata e colac de salvare pe uscat.Sa-i dea prostului ce are!
Te cautam sa-mi dez-gropi alte sentimente pe care le-am fi botezat in trei picaturi de apa impreuna.dar si la cautare am renuntat prematur.
prioritatea-mi e sa invat sa nu mai scuip pe lucruri caci oamenii toti care-s aici sunt de cacat. si oamenii pe care-i visezi cand dormi in pantecul Ochiului cel Mare,sunt imaginari necunoscutule,nenascutule...

Sarbatoresc si EU primavara asta ceva..

Pastile multe ,albe.
Azi esti putin maro si sub barbie ai o pata de rosu.
Poate ca ai fost pasional in septembrie.
sau poate cade prost lumina?!
Nu...Nu stiu poate e de la pastilele albe.
Pe limba am un gust dulce.de la ceai si sincer,ma scarbeste.
vreau sa dispara.
Inca putin negru sa raman treaza pe strada lor prost iluminata.
Azi pare mai mare gardul viu si normal ca pare mai intunecat.
si e urat si asfaltul si ud si pasul tau neterminat.
Pastile multe,albe..
..pentru ca toate florile sa imbrace culoare insomniei si pe
drumul din spatele strazii tale sa aud marsul funebru al noului
inceput
-a
primavara?!
Cum ?! si de ce nu a dat nimeni la ziar?
Anotimpul asta sarbatorim mortii.
Sunt putin neagra pe spate si umbra-mi transparenta ramane.
poate ca iarasi am uitat sa trag draperia si cade prost lumina
de la prea multe pastile...