1.

Scrasnesc toate dopurile de tabla sub talpa ta..
si uneori lingeai calm fiecare picatura de venin ce se mai afla pe ele..
chiar cu o secunda inainte sa se evapore.
dar asta era demult-atunci cand printre copaci inca te ascundeai.
si usoar oftai cu mana stanga dusa la tampla...
suflandu-ti nisipul de pe gene-
mereu o simteai..
Si curegeau in ropote fulgi..ca fiecare iarna sa fie alta
si sa se piarda urmele trenurilor pe sinele uneori lucioase
dincolo de tine sa treaca
implorai fiecare cersetor-
cand ochii-ti ingropati in lacrimi uitau sa mai respire..
cu sanii albi dezgoliti,treziti de frig
cum iti lingea fiecare rana
mereu o simteai..

Te-ai transformat intr-un om nervos.Alb.

Pre-ceva:)

Urmareste-ma.
...
Sa ziceam asa..ajungem acolo.Acolo unde trebuie/nu trebuie sa fim
dar o sa fim involunar.caci drumurile mereu au o destinatie..
si acolo poate o sa fim fericiti.sau poate o sa ne amagim ca suntem.
oameni mari.realizati oarecum.

Urmareste-ma.
O sa-ti dau peste nas de-o sa-ti sara ochii.
...

Atunci cand se vor incrutisa.
Si nu rade. O sa se-ntample si asta.

Lipsuri demascate

Pentru cand n-or sa mai fie cuvinte-
intr-un pahar semi-gol,semi-stresat
de vibratia ultimelor picaturi-
si nici macar nori grei ca plumbul
pe cer..
din aripi arginti si usoare
de inger!
ca un inger arati
cand iti prinzi
mana groteasca in jurul gatului meu firav..
Strig!
Caci imi lipsesc atingerile dure
din aripile departarii
ce-mi umple paharul..
fiecare trotuar bolnav ne apropie
atunci cand suspinam
cu ochii inchisi..
Pe fiecare drum..
Voi fi eu!

Pe sub arhitectura impresionanta a amintirii tale..

Pe drumul pe care eu il aleg..acum...nu mai e nimic.nici macar nimicul ala ametitor care era atunci cand ne pierdeam pe sub saltele de vise tari..ce ne-ar fi dus pana la rascrucea aceea de drumuri in care ni se parea ca atingem raiul cu buricele degetelor inghetate de respiratiile pinguinilor-ne faceau cu ochiul- pe care ii adoram-in cesti de cafea neagra aburinda..intr-o dimineatza de august care nu are nicio semnificatie pentru mine-caci tu...multe dimineti de august ai pierdut cu asa zisa a 2`a jumatate.si eu refuz.. sa ma gandesc?!
Caci e greu sa-ti dai seama ce trotuare pangaresti cu amagirea ta..
cate balti ai murdarit cu fosnetul stirb al vocii tale?
si cate minute ai jerpelit purtandu-le pe drumuri ce nu duceau nicaieri?..numai din dorintza turbata de a-ti flata orgoliul-acum,inexistent-iti dai si tu seama..
ca nimic nu se compara cu o mana calda lipita de gura-ti ca o eticheta agatata de fruntea preodusului expirat..
Pe sub arhitectura impresionanta a amintirii tale imi pierd pasii cand grabiti cand domoli sau lenesi-poti sa le zici..intr-un prezent obscur,care loveste din toate partile cu imagini sterse..cu reflexiile in vitrine ale unor doi cersetori ba de dragoste ba de liniste ..cand plural cand singular caci uneori se rataceste doar o pereche de suflet. suna bine asta.
..in multitudinea de tragedii cotidiene cu iz de penibilitate imi nimicesc existentza in picioare si sorb lacoma veninul lacrimilor tale care niciodata-dar chiar niciodata -nu-mi picura pe trupul ars de ploi si racorit de soare.dar e frumos sa ma mint ca nu-s un minus insignifiant in viatza ta.sau un plus? ..la fel.
..nisipul geme sub talpile mele-sau cel putin asta imi imaginez- cand nu sunt si niciodata nu vor mai fii urmele pe apa ale pasilor tai. asa ai putea sa ma reduci la tacere.pentru eternitate.
dar asta iti doresti cu adevarat?

..sa ma pierd sub arhitectura impresionanta a amintirii tale?

Out!

Azi mi-am lasat jumate de suflet acasa,si am dormit tot drumul.
Nici nu stiu cat % imi doream sa ajung si cat % imi doaream sa ma pierd
caci in fond,nicaieri,niciodata
nu ma asteapta nimeni la intrarea pe usa sau pe linia trenului..
si e sec ca trebuie sa fii undeva unde nu vrei,cand nu ai nici cea mai mica dorintza.
Ba rasare soarele ,ba apune..ba ploi,ba vise ciudate,umede,normale...
amintite sau uitate..
ba bani de tigari ..ba fara chef
..niciodata cum trebuie.
Certitudinea ca uneori tre sa renuntzi si la cealalta jumate de suflet ..
..si-apoi intrebarea:cum sa traiesti ca si cum n-ai fii? gol...
fara haine..Nimic.Rece...spre ger.si nu gasesti putere..
Nu vrei. Ar fi mai sec.
Te inneci haotic in preocupari cotidiene. dar in fond...Nu doar astea ti-au mai ramas?

Azi te scuip din mine afara. Afara printre nimicurile ce ma inconjoara.
Eu nu mai pot lupta pentru doi. Doi care niciodata nu au existat.