Scrasnesc toate dopurile de tabla sub talpa ta..
si uneori lingeai calm fiecare picatura de venin ce se mai afla pe ele..
chiar cu o secunda inainte sa se evapore.
dar asta era demult-atunci cand printre copaci inca te ascundeai.
si usoar oftai cu mana stanga dusa la tampla...
suflandu-ti nisipul de pe gene-
mereu o simteai..
Si curegeau in ropote fulgi..ca fiecare iarna sa fie alta
si sa se piarda urmele trenurilor pe sinele uneori lucioase
dincolo de tine sa treaca
implorai fiecare cersetor-
cand ochii-ti ingropati in lacrimi uitau sa mai respire..
cu sanii albi dezgoliti,treziti de frig
cum iti lingea fiecare rana
mereu o simteai..
Te-ai transformat intr-un om nervos.Alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu