luni, 7 martie 2011

Nu pot asa. In toata singuratatea in care ma izolez ma izbesc la fiecare respiratie de tine. Incerc sa-mi raman fidela dar te strig de cateva nopti si-mi pare ca oricat de tare as tipa,nicicum nu-mi ajunge glasul la tine.
Nu de putine ori am crezut ca noi vobim fara cuvinte,ca mainile noastre oricat de departe ar fi una de alta se ating,se mangaie,se saruta. Am crezut ca ma cerni sub epiderma.constant.ca te umplii de mine. m-am inselat,spun eu,cu dorintza de a nu fi totusi o certitudine. Singura certitudine pe care o am acum,e ca am reusit inconstienta sa pierd absolutul din noi. din prostie,din joaca..nu conteaza modalitatea. simt ca tot ceea ce spun nu e suficient,nici nu e de altfel,sunt cuvinte care foarte simplu,te pot lasa rece sau iti pot intra in carne,sa-ti sape adanc,sa simti ce simt si eu acum,ca nu pot respira fara tine,ca tot ce e in exteriorul meu,in afara de tine,e o non viata.si nu-mi place pasivitatea si lasitatea mea.
Mi-e frica sa nu ma scoti din tine.

Mi-ai mai trecut si tu prin minte , si asta seara chiar am fost trist . Cu toate acestea , voi reusi eu sa ies la suprafata si fara ajutorul unui suflet pereche . Ai grija si nu uita de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu