Doar astazi vreau sa te intep cu varful acului in spatele globului ocular.
Salivasem ieri de pofta ..5 minute la tigara. Uitasem ca trebuie sa-ti despachetezi rucsacul si sa pleci printre liniile de tren. Ai zis ca trebuie doar sa-ti mai lasi epiderma in fata Ochiului Cel Mare si vii. Dar nu ai aparut deloc.Nici azi. Nici intr-o viata.A altora. A celor care au timp de asteptat.
In joaca ne legam pe rand cu sireturi la ochi sa ne gasim sufletele. Si astfel,nu trecea niciun vultur pe cer in amiaza`mare si noi sa nu radem.
De-atunci si pana atunci ne-am dezbracat de tot ,atatea dez-obiceiuri ne dez-obosesc . Trupuri dez-osate ne-am trimis in felicitari la renasteri perpetue
si parca toate pasarile rad stramb cu ochii lor de seara.
Trecusem august trecut prin viata curbata si dez-axata a Ochiului Cel Mare sa-ntreb de tine..
si..ce altceva sa aud?doar bolile vechi..si la dez-alcoolizare tot mai mergi de zeci de anotimpuri. Era o vreme urata ,imi impun sa-mi amintesc.Din clipa in clipa cerul statea sa se "dez-innegreasca" daca-mi permiti sa spun asa.
Si toti instigatorii ma intrebau de sentimente.
Am tacut. Observata-mi ca nu mai sunt siguri pe vederea lor. Si vai ,atunci au nascut primul sentimet. Simteam mila.
Marinimia Ochiului Tata e colac de salvare pe uscat.Sa-i dea prostului ce are!
Te cautam sa-mi dez-gropi alte sentimente pe care le-am fi botezat in trei picaturi de apa impreuna.dar si la cautare am renuntat prematur.
prioritatea-mi e sa invat sa nu mai scuip pe lucruri caci oamenii toti care-s aici sunt de cacat. si oamenii pe care-i visezi cand dormi in pantecul Ochiului cel Mare,sunt imaginari necunoscutule,nenascutule...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu