Nu stiu ce as fi vrut sa-ti spun la despartire.
Poate ca as fi vrut sa-ti arat lumea pe care o desenasem pentru noi, in creion.
departe de toata inabuseala cotidianului,in exteriorul nostru.
Un ciob comun de univers,unde,unul langa celalalt,am fi ras nervos dar sincer de neputintele care ne-au incercat aici si in fata carora ne-am ratat.involunar sau nu.constient sau inconstient.
aceeasi aripa de pasare ne-a adus candva impreuna despartindu-ne fara preaviz.
E rece sus fara tine.. si frigul ma paralizeaza de la gat in jos..si aripile pasarii imi smulg turturi din ochi, in zborul fara vizibilitate al gandurilor.
Ma inghit inaltimile fara tine,ma coboara.. si tipatul mi-e absorbit de tot ce se afla in afara mea.acolo,nimic nu conteaza si impresiile cad pe capetele muritorilor nestiutori.
Ochii pasarii sclipesc viclean in intuneric . prin acord tacit am renuntzat la vise iar sentintza a fost pedeapsa cu UITAREA reciproca.definitiva si irevocabila.
Vulturul s-a auto-pedepsit.si-a smuls cu ciocul fiecare pana,fiecare smoc de puf.caci a simtit murdarie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu