Sunt pierduta.
Undeva unde nu am fost niciodata si..
acolo unde nu o sa stiu ca sunt cand o sa ajung.
Din mainile ei cresteau crengi ..
care te-au coborat mai jos decat ti-ai fi imaginat.
Sub forma de mangaieri.
Si-ti plangeai ochiul pictat pe foaia de bloc patata
din fata ta care printre zeci de ramuri gemea si scutura lacrimi peste parul muritorilor. Dezinvolt ai zburat,speriat ai reusit sa nu mai fi , reusit-ai sa pari.
dar latura ta umana nu poate fi scoasa la iveala de o voce de femeie nebuna,
ce cu tonalitati diferite scrasneste printre dinti "sunt pierduta"
si nici altfel.
Niciun sentiment dintre cele pierdute in trecut,
nu reinvie sub palma bolnavului ce transpira in fata ta.
Si taci.
Tacerile spun multe,in locul in care nu stii ca esti.
Si iti scuturi bocancii murdari pe sufletele celor ce te iubesc sau cel putin credeau ca simt asta. Nu te mai incrunta la oglinzi caci intotdeauna spun adevarul. Nemiscate,spun ce se ascunde inauntru prin expresii ori prin lipsa lor.
Cati oameni se ascund in tine si cati neoameni?
adversarul tau cel mai puternic e timpul si nu il poti invinge.
si nici ocoli.
si stii asta...
deja incepe sa te doboare.Nu eu mi-am cautat fericirea in "atunci"
Esti pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu