tac

Ar trebui sa `mi fac o lista cu toate obsesiile. Si dupa sa le sterg. Adica nu stiu,tare curioasa sunt ....sa vad cum ma privesc oamenii. e clar ca imaginea ce o am eu in ceea ce ma priveste e pe atat de falsa pe cat de adevarata e . dar eu sunt eu,si ma pot minti pentru ca stiu cand ma mint. dar STIU ca mereu las o imagine falsa despre mine celorlalti. pentru ca asa vreau eu . Sunt caraghiosi dupa aceea. ma amuza .
Si urmaresc ceva cu asta: sa fie langa mine numai cei ce merita. cei ce nu au nevoie de cuvinte pentru a cunoaste. cei ce stiu sa citeasca fara.
M-am saturat de cuvinte. Vorbim,scriem,vorbim..bla bla..
De parca atunci cand vorbim la telefon simtim o imbratisare cand interlocutorul rosteste un cuvant.
Si m`am saturat si de internet. Departeaza . Mult de tot as zice.
Tot cuvinte.. cuvinte.. cuvinte.. aiurea. mereu aiurea. Cand tre sa exprimi ceva in cuvinte tari,normal ca nu le gasesti . Cand se iveste o situatie delicata normal ca nu`ti gasesti cuvintele. si tot asa...
Si pentru ce tot vorbesc atata daca in momentele alea cruciale nu-s in stare sa zic nimic ? Pentru ce ma agit dupa sa-mi fac o intreaga pledoarie in cap daca momentul acela trecu?

Ar trebui sa apelam la cuvinte numai in momente speciale ..
Sa inversam.
Lucrurile banale sa le exprimam printr`o privire (si nu,nu vorbesc de acea privire plina de substantza,cum ar fi acea privire de "te iubesc")..doar o privire,mai indiferenta sau cu o semnificatie in plus,dupa caz.
Si la cele care ne fac ceea ce suntem ,sa le dam glas.un cuvant(+ton) rostit cand trebuie schimba totul.

Pe scurt : n`am nimic de zis cand trebuie sa zic,asa ca mai bine o sa tac.