miercuri, 3 noiembrie 2010

Dorinte murdare. 2.


Mi-ar fi placut sa vad oameni de zahar,de piper sau de cimbru.

Mi-ar fi placut sa vad oameni care cern din mainile lor fractiuni de iubire vindecata.sculptata intre rai si iad

..dar mai aproape de rai.oameni care cern marea pe cer cu o timida miscare a pleoapei ochiului stang.

Mi-ar fi placut sa intalnesc oameni ciungi care imbratiseaza alte condimente.cu blandete si fara mila,fara compatimire,fara dezgust.

mi-ar fi placut...

mi-ar fi placut sa ma smulg cu frenezie din mintile bolnave ale maniacilor obsedati de control,de dor,motoare si amintiri. sa ma sterg din mainile bolnave ce si-au pus palma incinsa pe irisul meu pentru eternitate.sa ma pictez in alte minti plapande si fara speranta ,intr-o toamna a apusului sa fac ceva.sa schimb cel putin o secunda in care am crezut prea mult,in care am sperat prea mult,in care am cazut prea mult.

mi-ar fi placut sa ma uit cu ochii inchisi,ascunsa dupa un gard de fier forjat,in bataia tampita si obscura a vantului,in gradina de cacat a sufletului tau. si sa RAD! sa rad cum nu am mai facut-o niciodata.pana as fi facut pe mine.si cu zambetul ala tamp tiparit pe fata-mi sa adorm doua vieti. a mea si a ta. si arareori sa ma trezesc din visul ala ciudat in care tu iti tii mainile in jurul gatului meu,strans-mereu strans,sa scuip din minte orice amintire care ma mai leaga de trecutul ala ridicat pe un musuroi de nevroza ca pe un piedestal,caci in minte a mai ramas totul.

mi-ar fi placut sa tip in urechea-ti dreapta,surda,a sufletului tau ,cu cianura adunata din alte maini,din alte vorbe,din alte priviri sinucigase ale sufletului altor necunoscuti.

mi-ar fi placut sa stiu ce e ala suflet inainte sa te impiedici de viata mea si sa cazi.

Mi-ar fi placut sa nu fi stiut sa ridic si sa fiu euforica.

Mi-ar fi placut sa scriu ~fericita~in loc de ~euforica~ ...dar e prea mare satisfactia pe care ti-as da-o

si azi,nu stiu decat ca mi-e rau sa mai fiu eu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu