Sti? Sti barul ala de la capat de coridor...Barul ala cu pereti verzi si cu buburuze pictate in care obisnuiam sa`mi fumez viatza si sa`mi inec inexistentza in alcool fructat ? Barul acela in care iti alegeai o umbrela de plaja si nisipul de mare pe care sa`ti asterni trpul istovit de stropii de ceara fierbinte ce te loveau haotic in camera ta fara pereti verzi ? ...
...NU! Normal ca nu il sti,eu doar mi`l imaginez..
Nici eu nu stiu cine nu are pereti verzi si buburuze pe retina.
Imi mai imaginez ca intr`un loc inexistent imaginatiei tale,te`am cunoscut .. Erai putin plouat de stele,putin macinat de vise,putin obosit de cotidian si te stingea ca pe un bec, berea ce`o tineai in fata..Sa`mi imaginez ca berea iti reda vitalitatea? Imi spun mie ca tu mi`ai cerut sa te intrerup din ceea ce nu faceai si sa`ti aduc un bob de cafea sa`l strangi in palma sa vezi daca mai poti tine ceva in palma cum iti tineai pe vremuri nemurirea..cum iti simteai pe vremuri eternitatea. Evident,asta se intampla demult,atunci cand nu`ti opreai veiatza pe o linie de tren ce te purta sute de km spre iubire..Atunci TRAIAI.
Hilar nu? Imi imaginez tipul romanticului ce nu mai exista pentru a ma deconecta de absurd.
Imi imaginez o cana de cafea cu marginea ciobita..cana de cafea imaginata e decorata cu vesnicele boabe de cafea. Nu sorb nimic din ea caci nu te pot soarbe. In schimb,crosetez dorintza de a gasi acolo, o zi de vara in care imi imaginam ca sunt la mare si`mi dormeam ziua pe plaja noptii.
Luna era atunci un bec rosu e care`l aprindeam cand doream,sau cand imi imaginam ca tu esti luna . Tare urat erai intunecat.
Mai sti cand ne aruncam de pe stanci in gol,doar sa simtim inaltimea? Atunci ne doream ca stancile sa fie nori de vata si sa nu cadem in gol, ci doar sa ne izbim de unul sau de altul pentru a vedea ce clipe raman pure la final,cand se produce inevitabilul. Nu sti nimic,tigara proasta! Nu sti ca nu esti un EL si doar eu imi imaginez asta ..imi imaginez tampenii ..la fel cum un suflet si`a imaginat ca`si imagineaza clipa in care si`a dat totul .
Orice tigara traieste ceea ce eu mi`am imaginat.Trebuie doar sa`ti alegi tigara potrivita.
Cand fumam timpul,cadeau frunze galbene in parc,era toamna si aveam in geanta carti.
Cand fumam timp de calitate,purtam o esarfa maro la fel ca bluza.Parcul isi purta hanoracul cu gluga sa`si ascunda capul pierdut printre beri.
In toamna aceea ,se sarutau hainele intre ele si intr`un stomac erau fluturi.Era o toamna intreaga fumata intr`un sfert de noapte pe o banca. Se ascundeau priviri timide printre fumul obisnuintei brusc intervenite in cotidianul obositor.
Povesti,rasete,minute,atingeri de copii de 20 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu