"Am vrut sa ma gandesc adineauri cum ar fi viata daca n-ar exista "timp" . S-a intamplat ca am pus intrebarea in gura mare si mi s-a spus ca-i idee de nebun.
De fapt,eu vroiam sa gandesc cum ar fi daca n-ar exista ceea ce ma chinuieste,adica devenirea,schimbarea si,in ultima instanta, "moartea". Caci ce e devenirea daca nu o moarte continua? Cu alte cuvinte,vroiam sa gandesc pur si simplu cum e "nemurirea".
Toata lumea e de acord ca nu se poate concepe viata fara "timp" . Dar,daca imping conceptul de "timp" pana la cel de "moarte" prin procedeul de mai sus,ar reveni sa spunem ca toata lumea e de acord ca nu se poate concepe viata fara "moarte". Si putem conchide atunci ca cei care cred in nemurire nu numai ca se contrazic,dar ca,asa cum nu pot sa creada in prima afirmare ,urmeaza in mod logic ca nu cred in a doua,adica in nemurire. As mai putea continua in felul acesta o suta de pagini. Teribil imi plac sofismele.Este,poate,singurul fel de a ajunge la afirmatii.Daca rationezi corect,singurul rezultat la care ajungi este ca nu stii nimic si ca nu poti afirma nimic. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu