miercuri, 27 ianuarie 2010

Si cum spuneam...

Sa spunem ca vreau sa ma plictisesc invatzand ..
Si totusi simt ca iarasi nu o sa fac nimic .
De cateva zile am o stare ciudata. Sunt lamentabila. Nu inteleg cum de ma pot suporta unele cunostinte. Eu ma suport simplu... dar altii ?!?!
Mi se pare prea banal totul si intr`un mod bizar..nu mai am chef sa fac absolut nimic. dar CHIAR NIMIC ... (sau poate as putea prea bine sa`mi iau campii.. )
Apropo: nici nu mai stiu ce e ala "dor" ..asa m-am transformat intr-un nimic,un ceva,incat as vrea sa spun ca sunt altceva in afara de om.Mi se pare ca absentza asta colosala a mea, din mine , e ceva frumos..pot fi detasata.dar,in acelasi timp e ca si cum as fi pierdut chiar partea ce-mi permitea sa fiu maxima.
O sa-mi revin la starea initiala si o sa ma plang tot timpul..ca doar asta-i lucrul la care ma pricep cel mai bine...
Sau poate ca strea asta de luciditate care uneori isi perimite sa omoare ordinea fireasca a lucrurilor o sa persiste. In orice caz..va fi cumva ,altcumva fata de cum a fost pana acum.
Nu ar avea relevantza sa vorbesc despre O stare viitoare de bine sau de rau ,intrucat acestea,ca si altele ,sunt relative . De parca ar sta careva sa priveasca prin sticla din aceeasi perspectiva cu mine pentru a ne plia perceptiile in materie de bine si rau .. Si apoi,nici nu as vrea o viziune asemanatoare asupra acestor notiuni caci eu o am pe a mea si nu`i nevoie sa fie intarita de gandurile unei alte persoane.si cu toate astea am spus totul si nimic.
pentru ce sa mai tricotez in substantza? Oamenii sunt destul de neoameni incat sa nu...inteleaga sau sa accepte o sumedenie de posibilitati. Fiecare cu oile lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu