vineri

M-am obisnuit sa nu fiu obisnuita sa ne intalnim intamplator sau complice..
nu stiu cum sa reactionez la gandul acesta . nu reactionez.
parca ar fi un vis implinit.
”ai grija ce-ti doresti pentru ca se poate intampla”
-Mi-a fost dor!
Obisnuit.
-Ce mai faci?
Cliseic.
-Nu mai ai pantaloni cu flori.
Fumata.

Tacere?
Cateva secunde..cateva minute poate...
Mai mult ca sigur o sa reactionez intr-un mod foarte aiurea...caracteristic mie.
poate o sa tac,poate o sa vorbesc prea mult,poate nici nu o sa te imbratisez,poate nici nu o sa ma uit la tine,fiindu-mi teama.
Timpul mi-a ruginit reactiile.
sau poate ca nici nu a trecut atata timp cat credem noi?
O sa fie iar toamna trecuta pe aceeasi banca.
Acelasi public o sa ne sarbatoreasca revenirea.si o sa stam acolo pe scandurile alea pe care am stat si nu am stat si ori o sa fim doi straini care atunci se intalnesc prima data ori doi straini care s-au regasit iarasi...
in acelasi parc,cu aceleasi piese inchipuite.
Rupe tacerea asternuta tot timpul asta si iarta-ma ca nu am fost langa tine cand ar fi trebuit sa nu te pierd.

Rupe distanta.
acum.
porneste spre orasul nostru.
acum.
acum.
traieste trecutul nostru.
saruta-ma maine.
imbratiseaza-ma maine.
sopteste-mi maine tot ce nu mi-ai soptit pana acum.
canta-mi la chitara maine.
aceeasi piesa ca si ieri care a trecut de atata vreme.
lasa-ne sa plecam peste cateva zile.
amandoi.
in directii opuse.
Nu ma uita. acum sau maine sau atunci.
uita-ma azi.
maine nu mai ai cum sa ma uiti.
Ne vedem...
vineri :)